Cine este Marius Hristescu – omul și profesionistul?

A fost întrebarea la care am încercat să răspund acum câțiva ani într-un interviu. Probabil că dacă aș cunoaște răspunsul m-aș opri din căutare iar acesta ar fi sfârșitul. Dar această căutare permanentă mă păstrează viu și deschis în fața necunoscutului. Un lucru îmi este clar – omul și profesionistul Marius Hristescu nu pot fi separați, trăiesc într-o simbioză perfectă. Pentru mine, Muzica nu mai este o întrebare. De-a lungul timpului, ea a devenit răspunsul. Prin ceea ce descopăr în munca mea, mă descopăr pe mine. Fără profesie nu aș fi Marius Hristescu, iar Marius Hristescu ar fi incomplet fără căutările din domeniul profesional. Nu există o separare așa că, la sfârșitul zilei, pot spune că Marius Hristescu este un om norocos pentru că reușește să găsească mulțumire în ceea ce face.

Am crescut într-o familie de muzicieni. Părinții mei nu au avut idei preconcepute legate de cariera mea. Au avut, în schimb, răbdarea de a mă ajuta să-mi descopăr talentul și au avut înțelepciunea de a-mi explica faptul că orice aș alege să fac, trebuie să mă dedic în totalitate acelui scop. Nu pot să uit episodul “febra fotbalului” din adolescență, când eram de-a dreptul fascinat de balonul rotund, convins fiind că reprezintă viitorul meu. Tatăl meu mi-a spus, desenând un cerc pe magazia din curte, că atunci când voi nimeri de 10 ori la rând acel cerc, lovind mingea de la o distantă de 11 metri, mă va susține să merg înspre o carieră sportivă. Poate de aceea sunt astăzi muzician…

Pentru a atinge valoarea trebuie mereu să-ți depășești limitele, iar cele mai mari bătălii le duci cu ține însuți. Nu pot să uit primele orchestrații, primele tentative de a ordona sunetele într-un mod firesc și cât de cât inspirat. Stângăcia începutului și dificultatea consecventei… știu acum că au fost necesare și au avut rolul lor în tot acest parcurs.

Iar acum, după mai bine de 30 de ani de studiu, nu încerc să fiu un om de succes, ci un om de valoare. Cel mai greu a fost să capăt încredere în propriile instincte și să învăț să nu renunț la primul obstacol. Lumea sunetelor este o lume aparte, un univers paralel – pot să vă spun că atunci când lucrez mă simt călător într-un alt timp. Totul în jur dispare, iar în această nouă dimensiune totul este posibil. Nu e nevoie decât de încredere și curaj, iar atunci când dai de greu, de perseverență. Un lucru am învățat – odată pornit motorul, nu mai e cale de întoarcere.

Astăzi încep o nouă etapă, prin deschiderea site-ului meu personal. Îmi doresc să discutăm, să dezbatem, să învățăm unii de la alții și să devenim prieteni. Așa să ne ajute Dumnezeu!